În Republica Moldova din SPT un pericol deosebit prezintă amoniacul lichefiat, clorul, acidul clorhidric, alcoolul metilic etc.

         Amoniacul – un gaz incolor cu miros puternic, în atmosferă fumegă, uşor inflamabil. Este mai uşor ca aerul, bine se dizolvă în apă. Amestecul uscat de amoniac cu aer în proporţie de 4:3 este explozibil. Concentraţia admisibilă de amoniac la întreprinderile industriei chimice şi frigorifice este de 0,2 mg/m3 (0,02 mg/l). Concentraţia de 500 mg/m3 poate duce la deces.

         Acţiunea asupra omului:

1. acţiunea de excitant a căilor respiratorii superioare şi a ochilor;
2. provoacă tuse puternică, sufocare, rinoree;
3. dureri şi senzaţii de usturime în gît, lăcrimaţie;
4. în concentraţii mari la ameţeli, lipotemie, delir, convulsii, spasmul glotei,

edem a faringelui, a limbii, edem pulmonar, palpitaţii, aritmii cardiace.

         Primul ajutor medical:

1) trebuie de aplicat masca antigaz specială , (marca K sau M sură), izolantă, respirator RPG – 67 KD şi de scos intoxicatul din zona infectată la aer curat;

2) de dat prin inhalare oxigen umezit (aburi de apă). La stop respirator se efectuează respiraţia artificială,  numai dacă nu este edem pulmonar. 

3) pielea, mucoasele şi ochii se spală cu apă sau cu soluţie de 2% de acid boric, oţet;

4) în nas se picură ulei de măsline;

5) în ochi se picură Albucid de 30% cîte 2-3 picături, ori 1% novocain, dicalin 2%, adrenalină 0,1%;

6) de creat linişte şi căldură, de dat de băut băuturi calde (cel mai bine lapte +sodă);

7) dacă toxicul a nimerit în căile digestive, se dă, de băut un pahar de apă caldă cu adaus de oţet şi se provoacă voma, analgetice – 1% morfină, 1ml 0,1% ofropină.

         Clor – un gaz de culoare galben – verzuie cu un miros sufocant. În apă se dizolvă rău. Este un oxidant puternic, e mai greu ca aerul de 2 ori, de aceea se acumulează în locurile joase a localităţii, în subsoluri, în tunele. Se foloseşte în lupta cu dăunătorii agricoli, pentru dezinfectarea apei potabile şi a celei menagiere. 

         Concentraţia minimală care se simte este de 2 mg/m3, acţiunea excitantă apare la 10 mg/m3, 100-180 mg/m3 – periculos, 300 – moartea.

         Acţiunea asupra omului:

         1) nimereşte în organism prin inhalare, acţiune excitantă asupra mucoaselor, pielei şi ochilor;

         2) apare senzaţia de usturime în ochi, nazofaringe, lăcrimaţie, tusa, dispneea, vomă, dereglarea coordonării, pielea şi mucoasele devin cianotice;

         3) la concentraţii înalte de clor apare moartea subidă ca urmare a paraliziei centrului respirator sau arsurii chimice a plămînilor;

         Primul ajutor medical:

         1) de aplicat masca antigaz (ГП – 5 sau marca V8 industrială) al scoate din focar, de scos la aer curat, de-l eliberat de haine strînse;

         2) de dat oxigen umezit (de respirat cu aburi de apă sau spirt), la necesitate – respiraţia artificială;

         3) de spălat ochii, cavitatea bucală, nasul, pielea cu apă curată caldă cu adaus de bicarbonat de natriu (sol. 2-5%);

         4) băutură în abundenţă – apă caldă, ceai, cafea.

         Medical: ochi – ung. Prednizolon; tusa – 0,05 codein, dispnee – 0,1% atropin, dimidrol, analgetice, spitalizarea.

         Acid clorhidric – lichid incolor, uşor se evaporă, bine se dizolvă în apă. Este corosiv pentru multe metale.

         Acţiunea asupra omului:

         1) este periculos la inhalare, înghiţire şi la contact cu pilea şi mucoasele;

         2) apare senzaţie de usturime în gît, respiraţia îngreunată, clocotindă, tusa seacă, dispneea;

         3) arsură a buzelor, bărbiei, mucoasei cavităţii bucale, esofagului, stamacului, dureri retrosternale, în epigastru, vomă chinuitoare cu sînge, voce răguşită;

         4) este posibil spazm şi edem a laringelui;

         5) exicitatea mucoasei ochilor, nasului.

         Primul ajutor medical:

         1) de scos la aer liber;

         2) de scos haina infectată;

         3) de spălat cu o cantitate mare de apă sau cu soluţie de 2% de bicarbonat de natriu;

         4) în caz că a nimerit în ochi se recomandă de spălat abundent cu apă curgătoare;

         5)  spitalizarea urgentă.

         Oxid de carbon este un gaz incolor fără miros şi gust, nu posedă proprietăţi excitante, se formează la arderea substanţelor cu insuficienţă de oxigen. Acest gaz se conţine în mine, tunele, se formează în timpul lucrului motoarelor cu ardere internă, în timpul incendiilor.

         Este un toxic sangvin ce formează o combinaţie stabile cu hemoglobina, toxic de carbon – carboxihemoglobina.

         Acţiunea asupra omului: intoxicaţii grave, care se caracterizează prin cefalee, vomă, excitaţie musculară şi generală, convulsii, dereglări a respiraţiei şi a circulaţiei vasculare cerebrale. Mucoasele şi tegumentele capătă o coloraţie rozovă.

         Primul ajutor medical constă în scoaterea afectatului la aer curat, de eliberat de haine strînse, la posibilitate – oxigenoterapia; dacă este nevoie – resucitarea cardio – respiratorie. Protecţia se efectuează cu masca antigaz industrială CO sau filtrantă

ГП – 5c (neagră).

         Muşcătură de şarpe.

         În Moldova unicul şarpe veninos este vipera. În veninul de şarpe se conţin hemolizine, citolizine, care măresc permiabilitatea vaselor, duc la hemoliză, hipocoagulare, dereglări funcţionale a SNC, insuficienţă renală şi hepatică.

         Muşcătura de şarpe se deosebeşte după două plăgi punctiforme pe locul muşcăturii, în jurul cărora într-un timp scurt apar vezicule. Adîncitura muşcăturii ajunge la hipoderm. Toxinul se răspîndeşte pe vasele limfatice. În locul muşcăturii apare durere, hiperemie, edem în diametru de la 3 pînă la 30 cm. Durerea este arzătoare şi îndelungată. Din semne generale apare greaţă, vomă, ameţeli, hipotensiunea arterială.

         Două principii de bază de efectuare a ajutorului medical:

1. înlăturarea rapidă şi totală a veninului;
2. limitarea repartizării veninului.

Persoana  muşcată  trebuie  culcată,  se  aplică  garou  pe  partea    proximală  a

membrului. Garoul se aplică în aşa mod ca sub el să încapă un deget (trebuie de comprimat numai vasele limfatice).

         Înlăturarea veninului se efectuează prin aspirare sau disecarea unui sector de piele, ţesut adipos pînă la fascia muşchiului în jurul muşcăturii cu diametru de 5 cm.

         Aspirarea se efectuează în felul următor: cu degetul I şi II se formează un plin din piele şi ţesut subadipos, care se taie între punctele muşcăturii fără a leza fascia şi se aspiră veninul cu gura.