Cum discuti cu partenerul de cuplu despre aventura amoroasa
Repartizarea vinovatiei este un scenariu frecvent
care se desfasoara atunci cand cuplurile incearca sa discute despre
aventura. Unul dintre parteneri il poate blama pe celalalt pentru
aventura - adesea pentru a se justifica - sau poate da vina pe sine
pentru ceea ce s-a intamplat. Nici una dintre aceste abordari nu este
folositoare. Aproape toate aventurile sunt rezultatul dificultatilor
legate de modul in care partenerii s-au raportat unul la celalalt pe
parcursul perioadei cat au fost un cuplu.
Acest lucru inseamna ca responsabilitatea este impartita, astfel ca este
necesar ca abordarea sa fie facuta in consecinta, in loc ca partenerii
sa dea vina unul pe celalalt. Iata cateva sugestii pentru administrarea
consecintelor aventurii:
Evitati discutiile care dureaza cat e noaptea de lunga
Este mai bine sa fixati perioade scurte de discutie in legatura cu ceea
ce s-a intamplat, decat sa petreceti ore in sir dezbatand aceleasi
probleme extenuandu-va. La sfarsitul oricarei conversatii, incercati sa
vedeti ce ati obtinut in urma discutiei. Va poate fi de folos chiar sa
notati problemele pe care le-ati discutat si sa luati o decizie in
legatura cu ele.
Puneti intrebari la care suportati sa auziti raspunsuri
Cand aflati despre o aventura puteti fi tentati sa puneti o mie de
intrebari. Este mai bine sa puneti intrebari simple, pentru a va da timp
sa abordati mai tarziu intrebarile dificile. Daca ii marturisiti
partenerului despre aventura, comunicati-i acest fapt intr-un mod pe
care acesta sa-l poata intelege si raspundeti intrebarilor intr-o
maniera cinstita si cat mai la obiect. De exemplu, daca acesta intreaba:
"De ce ai facut asta?", raspundeti spunand: "Pentru ca eram
singur/confuz/gelos/instrainat dupa nasterea copilului nostru." (sau
oricare simtiti ca ar fi motivul aventurii), mai degraba decat: "Nu
stiu, s-a intamplat pur si simplu" - fraza care nu explica nimic.
Acordati un timp anume discutiei despre aventura
Discutia despre aventura poate deveni apasatoare, mai ales daca este
insotita de insulte si acuzatii. Aceasta inseamna adesea ca pana la urma
veti renunta amandoi, stresati si incapabili sa discutati intr-o
maniera constructiva despre ceea ce s-a intamplat. O solutie ar fi sa
cadeti de acord sa discutati acest subiect doar o jumatate de ora pe zi.
Pe parcursul acestui timp, unul dintre parteneri poate fi cel care pune
intrebarile sau amandoi isi pot expune sentimentele pe care le traiesc.
Dupa ce expira timpul acordat, discutia ar trebui sa se opreasca.
Aceasta abordare cere disciplina, dar ajuta la reducerea invinuirilor
care planeaza inevitabil in jurul aventurii.
Nu dati vina pe amant
Unele cupluri nu pot face fata realitatii actiunilor partenerului
infidel si arunca toata vina pe seama amantului. Tipic, acestia il
denumesc pe amantul drept "rapitor" sau "seducator" sau "o persoana care
se culca cu cine apuca". Aceste descrieri pot conveni de minune
persoanei care a avut aventura, pentru ca nu o obliga sa faca fata
propriei culpabilitati. In acest mod, partenerul infidel este lasat sa
"scape printre degete" si toata vina cade in spatele amantului. Este
adevarat ca si amantul isi are propria sa responsabilitate pentru
situatia creata, dar daca relatia va merge mai departe, cuplul trebuie
sa faca fata adevaratului motiv al aventurii, in loc sa considere o alta
persoana ca fiind complet responsabila.
Fiti gata sa ascultati, dar si sa vorbiti
In tot mai multe sfere ale societatii, arta de a asculta incepe sa
dispara. Oamenii au tendinta de a sari grabiti de la o problema la alta,
discutand adesea despre propriile lor pareri, in loc sa acorde drept la
replica si altora. Aceasta afirmatie este valabila si pentru partenerii
unui cuplu, mai ales dupa ce au trait experienta unei aventuri. Fiecare
partener poate fi atat de preocupat de viziunea sa personala asupra
aventurii si atat de nerabdator sa si-o exprime, incat uita sa asculte
cu adevarat ceea ce spune celalalt.
Aceasta situatie poate aparea
daca partenerul infidel se simte atat de vinovat, incat blocheaza
destainuirile celuilalt referitoare la efectele aventurii asupra sa ca
partener inselat. Ascultati-va cu atentie partenerul pana cand termina
ce are de spus, fara sa-l intrerupeti si mentinand contactul vizual.
Daca este suparat, ramaneti calmi si incurajati-l, in loc sa va lasati
si dumneavoastra coplesiti. Nu-l acuzati niciodata ca se poarta stupid
sau ca face prea mult caz. Sentimentele lui sunt reale, chiar daca nu
sunteti de acord cu punctul sau de vedere.
Acordati-va timp
Nu va
asteptati sa rezolvati in cateva saptamani toate problemele pe care le
aduce la suprafata o aventura. Recuperarea dupa o aventura poate dura
luni si chiar ani de zile. Abordati fiecare problema pe masura ce apare
si acceptati faptul ca sentimente precum amaraciunea, gelozia, furia si
confuzia sunt naturale si corespunzatoare circumstantelor date.
Dumneavoastra si partenerul va doriti, poate, ca totul sa ramana in
urma, dar este un vis nerealist. Construirea increderii necesita un timp
indelungat - chiar ani de zile, in anumite aczuri. Sarcina pe care v-o
propuneti - reconstruirea increderii - poate dura si mai mult timp.
Primele saptamani si luni dupa dezvaluirea aventurii pot fi cele mai
dureroase. Dar daca veti folosi sugestiile prezentate in acest articol,
veti vedea ca puteti face fata destul de bine luarii unor decizii
importante in anumite probleme de care va loviti, cum ar fi sa decideti
daca relatia poate supravietuii aventurii sau sa alegeti modul in care
sa discutati cu ceilalti despre acest subiect - cu copiii sau alte
persoane afectate.