Tarziu, pe la ceasul amaraciunii, cand am vazut ca-n zadar
cuvintele toate mi le-am rostit,
ca pana la tine-ntelesul lor n-a mai ajuns,
in noapte-am iesit.

Crezusem, vai, cu tarie
ca niciodata sfarsit nu va fi.
Ti-am spus uneori: ia sfatul vestalelor, daca
flacara vrei s-o-ntretii.
Ti-am zis alte dati: vezi tu jeraticul, truda in vatra?
Din fumul albastru ce iese
mereu cerul se tese.

Banuiesc ca ai stat inca mult time la masa, in jale
cu capul in mani,
cu privirea pierduta-n ocoalele tale
de vis. Banuiesc ca nici astazi nu-ti este usor
in cetatea cu puntile trase.
Pentru ca vinul lasat printre cele ramase
nimeni sa-1 bea,
toarna cenusa-n ulcior.