Toamnă cum sapi în frunze fiorduri
Şi chinui în crepuscule soarele pe ruguri.
Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri
Când speenul şi lectura urcă peste borduri.

Să nu fiu ucis de mireasma scuturărilor
Te evoc prin neguri monomelod
Du-mă livezii promise ca-n exod
Ocolind mânerul uşii, osul plecărilor.