N-am râvnit decât sã fiu vier,
Podgoriei bãtute-n teascuri lactee.
Pãzit de tãcutii dulãi din lunã,
Sã aleg vinul câmpului din aromele serii.

Într-un ceas rãu, aracii stelelor
S-au preschimbat în azur fãrã-nteles.
Pãmânt neînceput de toamnã,
Ochii aprinsi pentru descântec mi-ai cules.

De-atunci noaptea lupt cu zmeul cântecului,
Sã-l tintesc în fruntea visului
Pe tãrâmul celãlalt,
Ziua iau de mânã sufletul florilor moarte
si-aud în cerul casei natale
Scuturarea acelor de brad
Lângã un leagãn strãveziu si mic
Dintre brume de paing.