Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată,
A mea vei fi mult aşteptată noapte.

Când inima cuvintelor tresare,
Şi-un corn de vânătoare e tăcerea,
Stăpânu-acestei nopţi rămâne-voi.

Peste abisuri, peste surpătura anilor,
Voi simţi trecând
Deasupra culmilor primejdioase ale timpului,
Pe visurile mele tari ca stâncile,
Căprioara amintirii tale.

Iar de-oi sfârşi plămada cu drojdii de imagini
Să crească pâine vie cu miezul de poem,
Din tulburile zilei cu şipotul culorilor
Mi s-o deschide-n faţă, horire, jocul zorilor;
Stelară scânteiere vei scăpăra-n înalt,
Pe cremenile slovii oprindu-te din salt!