Sa iesi pe strada ti-e dat,
dar nu fara griji, ca-n zile de altadata.
La fiestecare pas, la fiece colt, te-ntampina: timpul.
Ast time ce veni peste noi,
intai ca pustiul Gobi, apoi cu tumultul unei urniri
de ape si continente,
salbatic ca o revarsare peste toate
a magmelor din noapte.

Unde, in ce intuneric
ti s-au ascuns multii semeni si fratii, surorile,
cu suferintele lor, te intrebi.
S-aude sumbra o soapta adusa de vant
ca, desi in viata inca,
noi suntem o amintire doar, fabula,
deznodamant asteptand intre veac si mormant.

Fericita-i acum numai valea ce are un sfant!
Un sfant de la care umanele umbre sa-nvete
cum trebuie intre pamant si tarie sa stea.
Un sfant neclintit care cata mereu la aceeasi stea
si-n spaima de pretutindeni
nu-si absoarbe in trup aureola.