Paianjeni albi atarna-n cer
Si-n piepturi negura sta grava,
Pier iar cocorii in mister
Si toata slava e bolnava.

Ca pelicanu-n zbor atins
Spre ghioluri soarele se-nclina,
Pe zdreanta toamnei mari s-au prins
Medalii triste de lumina.

Curand amurgulde tutun
Se strange gata de zburat,
Si-n ochiuri iuti de vant nebun
Lung stuful sufletul si-a dat.

Bat, carduri, aripi mici de ploaie,
Dar dorul prin colibe stand
Larg peste lume isi dezdoaie
Adancul unui cer de gand.