Vasile Voiculescu
Sunt pesteri
Tu nu uita ca sunt in tine pesteri … Un pas, o soapta, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii si mii de cresteri, Se-ngroasa-n hauri, se izbesc si vin Sa zguduie peretii arsi de lava. Si tainita se umple de tumult, Ca cerurile, sus, cand tuna-n slava … Si creste larma surda tot mai mult, De parca sparge urletul tavanul: Cutremur lung iscat dintr-un oftat … Si-adeseori cand zvonul, ca orcanul, Nebun s-azvarle-n steiul detunat, Ca-n pestera pierduta sub pamant – De larma izvorata din suspine O piatra cade, altele-si fac vant |