Primeşte lacrima amarelor căinţi
Şi iartă-mă că Te-am vândut, Iisuse…
Nu ca Iscariotul pentru-arginţi,
Ci spre mândria proastei mele minţi,
Pentru-ngâmfarile ei: cât de sus e !

Căci Cerurile-Ţi cu minuni în ele
Din inima în cap cercai să-mi mut…
Dar, jos aici, în gândurile mele
Înaltele misterioase stele,
În pietre şi pământ s-au prefăcut.

Şi-n creieri port cenuşile lor grele.

(25 septembrie, 1954, Bucuresti)