Sãlaşul lui pe râpile surpate
Este demult un orb cotlon de minã
Cu beznele de-apururi îngheţate
Sihastrul arde-ades ca o luminã.

La rãsãrit el face o-nchinãciune
Cu ochii închişi pe radiosu-i vis
Şi intrã încet smerit în rugãciune
Ca în pridvorul cerului deschis.

(Miercuri 11 dec. 1957)