| Acasă » Fişiere » Poezii » Vasile Voiculescu | [ Adaugă o intrare nouă ] |
CCXIII
| 12.01.2011, 14:18 | |
| Vasile Voiculescu CCXIII Vrei să te smulgi din mine? Smulgându-mi ochii poate… şi nici atunci… De-a pururi stai dincolo de ei, În tot ce este-n mine duh de eternitate, În însăşi nemurirea în care-am să mă-nchei. Ce-mi pasă că iubirea, că luna, are faze, Când creşte şi când scade până la-ntunecime; Oceanul meu de patimi, robit de-a tale raze, Tălăzuind, lunatic, se umflă spre-nălţime: Ce mândră limpezime-n zenitul suferinţii! Deodată-n mii de valuri mă sparg să te răşfrâng… Ne-atragem unul pe-altul cu forţa năzuinţii, Dar cumpăna ei fixă- pământ şi cer- n-o-nfrâng. şi totuşi, aspra-i lege poetul va-nfrunta: În orice vers se scaldă, de sus, splendoarea ta. | |
| Vizualizări: 867 | Descărcări: 0 | | |
| Total comentarii : 0 | |