Sa stapanim durerea… Sa asteptam in pace!
Incet frec de rugina de sibilnic vis,
Si iata, ” Viitorul” dezmormantat desface
Nedeslusirea-i hada pe-al lumii paradis.

Venise prorocul cu versul plin de noapte
Ca sa vrajeasca soarta, sa-si sape alt fagas,
Si-n albia rabdarii cu limanari si soapte
Culcase omenirea, copil de ucigas.

An vechi, revii acelasi la cap de veac amarnic,
Nou doar prin viclesugul eternei inturnari,
Dar rana-i mai batrana si timpul, mai fatarnic,
Ascute-n carnea pacii jungherul pana-n zari.

Lasati poetul palid de veci sa-si doarma versul,
Ne bubuie in sange razboiul fara ani,
Urland in cele patru stihii din universul
Cu neagra viasterie de ura si Titani.