Tin cumpana-ntre suflet si-ntre carne,
Drept chezasie limpedea a puterii
Ca patimile n-au sa mi-o rastoarne,
Port amandoua cheile placerii.

Astfel nu simt nici jungherul dezbinarii,
Nici jugul dorului si nici fierbintea
Crucificare a impreunarii,
Ci pururi zamislesc numai cu mintea.

Ingemanand protrivnice silinte,
Cobor zambind din alba-ntaietate,
Din soiul unic fara de seminte,
Inchis in pura mea deplinatate.

Prefigurez un gandzeiesc al lumii
Ce-si dibuie pe forme bucuria
Si rasadeste-n moliciunea humii
Taria tainei mele, fecioria.