Crivatul din miaza-noapte vajae prin vijelie,
Spulberand zapada-n ceruri de pe deal, de pe campie,
Valuri albe trec in zare, se aseaza-n lung troian
Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul framanta lumea! … Lupii suri ies dupa prada,
Alergand, urland in urma-i prin potopul de zapada.
Turmele tremura; corbii sbor vartej, rapiti de vant
Si rachitele se-ndoae lovindu-se de pamant.

Sbieret, raget, tipat, vaet, mii de glasuri spaimantate
Se ridica de prin codri, de pe dealuri, de prin sate,
Si-ndeparte se aude un nechez rasunator …
Noaptea cade, lupii urla … Vai de cal si calator!

Fericit acel ce noaptea ratacit in viscolire
Sta, aude-n camp latrare si zareste cu uimire
O casuta dragalasa cu ferestrele lucind,
Unde dulcea ospatie il intampina zambind!