azi m-am născut…
fără părinţi şi fără fraţi
semăn mai degrabă cu un copil orfan
deşi mi se suflă din toate părţile
că am şi părinte şi fraţi
mulţi fii şi fiice.

dar părintele meu este pământul.
am fost chemat din el în palme de olar.
nu am înţeles cum s-a întâmplat asta.
am frământat mult pământ de-atunci
şi nu mi-am putut afla în el chipul
deşi câteodată
când mă întind în brazdele lui adânci
încep să simt cum mă cuprinde
cu braţele lui de frate nenumit.

ziua aceasta este doar pentru mine
sunt cel dintâi
pe coaja asta căreia nu îi voi afla
niciodată miezul
urlu cât pot de tare în lună
când mă amestec printre turmele de lupi
şi chemăm depărtările
apoi ma ridic cu aripile grele în zare
de unde cad pieziş biserică.

atunci voi credeţi că este cădere din cer
vă aplecaţi în faţa mea fără să înţeleg de ce
tâmplele mi le ungeţi cu mir
îmi luaţi cuvintele spuse doar pentru mine
şi le decretaţi scripturi
mă agăţaţi cu forţa de gâtul vostru
deşi v-am fost cândva tată
ca să mă uitaţi într-o icoană
sau în lemnul unei cruci.

ca prin vis am văzut toate acestea…
dar acum nu ştiu decât că ziua asta este
doar pentru mine
sunt cel dintâi
pe coaja asta căreia nu îi voi afla
niciodată miezul.