în fiecare zi de vineri plouă…
cu picături galbene
cu picături mărunte
se vede că unele îmi ştiu numele
din moment îmi cad pe faţă ca un salut
dar nu asta este important
plouă şi ţăranii se bucură de parcă ar ieşi
la plantat de Iisuşi în crucile pământului

la noi prin oraşe
doar asfaltul nu pare să sufere prea mult
din cauza umezelii
reumatism fac doar pietrele din genunchii bătrânilor
uitaţi serile în băile comunale ale memoriei

în dimineaţa aceea îmi trezesc visele
lâncezite în călătorii netrăite
şi le comand procesul verbal al zborului peste cuvinte

nimeni nu pare să observe asta
toţi merg prin ploaie
întrebând când vor cădea norii peste trotuare
de parcă ploile ar fi obuze trase din tranşeele cerului

doar eu îmi port umbrela
asortată cu culoarea cerului
niciodată albastră vinerea