A venit Gheorghe cu RATA,
La oraş, sǎ târguiascǎ,
Sǎ ia peşte sǎ posteascǎ,
Leana, ce-i era consoarta;

Coborâ el jos, din RATǍ,
Cǎtre halǎ, pe trotuare,
Cu opincile-n picioare…
Piaţa, o fǎcu pe datǎ:

Luǎ vreo patru crapi babani,
Şi o ştiucǎ-aproape vie,
A mai tras şi o rǎchie,
C-a rǎmas fǎrǎ de bani.

Scotoci prin buzunare,
Le-ntorsese şi pe dos,
Însǎ fǎrǎ de folos….
Gǎsi, vreo cinci Lei…se pare.

Se gândi Gheorghe un pic…
Bani de RATǍ…n-ajungea,
Cu cinci Lei ce-i mai avea,
Cumpǎrǎ, un "Loz în plic”

Hei, drǎcie! Baftǎ mare!
Cǎ în lozul de cinci Lei,
"O-uri” erau…şi-ncǎ trei,
Câştigǎ Ghio’…cinci miare!

Da’ pe gânduri, n-a mai stat,
Luǎ banii fericit,
Şi-un taxi, el a oprit,
Cǎ de RATǍ-a şi uitat,

Şi mergând el, ca boerul,
A venit aşa, prin zbor,
Din sacoşǎ, un odor,
De-l simţi şi Ghio’ oierul,

Ca-l rugǎ scurt,pe şofer,:
Frate-meu, te rog opreşte,
Las paporniţa cu peşte,
Cǎ eu alt taxiu prefer…

Tu vii, dupǎ noi acasǎ…
Mirosu’…mǎ deranjeazǎ!