Multe s-au scris despre mǎgar,
Dar niciodatǎ pozitiv,
O strofǎ sau un rând mǎcar,
Sǎ nu arate negativ:

Cǎ-i nǎtǎfleţ şi urecheat,
Cǎ tot ce face nu-i firesc,
Apoi e…încǎpǎţânat…
(Dar asta este omenesc).

Cum eu îl vǎd, ca animal,
E dulce foc şi drǎgǎlaş,
Munceşte…ca un om normal
Şi nu este ca noi, trufaş;

Este modest, nu cere mult,
Politicǎ deloc nu face,
Este isteţ, pot zice cult
Pe lângǎ-atâtea dobitoace;

Astfel, am scris o poezie
Despre mǎgar, cum n-a fost scrisǎ
Şi pe motiv de…gelozie (!?)
De editor a fost respinsǎ:

Cǎ-i ruptǎ de realitate,
Mǎgarii nu pot fi eroi,
E plinǎ de erori, mǎi frate(!),
Aşa c-a pus-o…la gunoi.

Ei bine, sǎ v-o spun cinstit,
Nu m-a convins şi vreau sǎ ştie,
Cǎ nu a dat la tipǎrit
Şi-a aruncat a mea poezie….
Este curatǎ…mǎgǎrie!