Te iubesc puiule…
Stii, in tot acest rastimp m-am gandit foarte mult la tine… Mai ca tot timpul umbra chipului tau imi bantuia, gandul, amintirea, inima…toata fiinta mea. NU am mai putut dormi noptile, nu am mai putut sa ma trezesc dimineata… Mi’era foarte frica ca tacerea noptii ar putea sa mi te fure…insa nu tacerea noptii, nu bucuria diminetii…ci insusi gandul mi te-a furat…gandul ce ti-l purtam tie mi te-a furat si a fugit cu tine… in zadar am ingenuncheat in fata lui, implorandu-l sa nu plece…el oricum m-a lasat sa ma sting ca fitilul lumanarii…si aveam atata nevoie de tine..de vocea ta…de chipul tau…de vorbele tale…de fiinta ta…

Unde esti iubire? Unde te-ai ascuns? Ma rog si lui Dumnezeu sa imi arate drumul catre tine, insa nu obtin decat o tacere nelinistita… Unde sunt zilele cand ma bucuram din plin de privelistea chipului tau? Unde e dragostea ta? Unde e iubirea noastra?

DE CE iubire, m-ai lasat prada singuratatii? DE CE ai lasat totul in vantul uitarii? DE CE nu iti mai pasa? DE CE ai decis sa uiti simplele banalitati ale iubirii noastre? DE CE mi-ai furat linistea clipelor? DE CE mi-ai furat saruturile si mangaierile?

De-ai sti cat mi-e dor sa fim iarasi "NOI” iubire…De-ai sti cat mi-e dor sa aud "te iubesc”…De-ai sti cat mi-e dor de imbratisarile tale…De-ai sti cat imi lipsesti ingerasule… N-ai sa stii vreodata ce greu mi-e fara tine… Nu ai sa vezi nici vorbele astea pe care le scriu acum… oricum, eu sper sa simti acolo, undeva departe in sufletul tau ca Dragalush te iubeste…!