Nurca este un animal sălbatic aparţânand familiei Mustelidae, care este crescut în captivitate, în special pentru producţia de blănuri. Primii pui de nurcă născuţi în captivitate au fost obţinuţi în 1936, în Statele Unite. În libertate, se întţlnesc două subspecii de nurcă: – nurca americană (Mustela vison) sau vizonul; – nurca europeană (Mustela lutreola).
În captivitatea, se creşte, în special, nurca americană. Extinderea creşterii nurcilor se datorează adaptabilităţii animalelor la condiţiile de mediu oferite de crescător şi calităţilor deosebite ale blănurilor.
Aspectul exterior şi dimensiunile
Anunțuri sponsorizate

Nurca este un animăluţ de talie mică. Capul mic şi lat, cu fruntea tesită este prevăzut cu urechi mici, rotunjite. Botul este lat. Buza superioară, anterior şi toată buza inferioară sunt de culoare albă. Corpul este alungit, cu picioare scurte. Degetele de la nivelul membrelor posterioare sunt unite printr-o membrană interdigitală, acoperită cu păr, ceea ce îl face un bun înotător. Nurca prezintă glande perianale. Blana lor este deasă, lucioasă, uşor aspră. În urma creşterii în captivitate din nurca salbatică, ce prezintă varietatea de culoare maro închis, au apărut în mod spontan mai multe mutaţii care s-au stabilizat ca varietăţi de culoare.
Se cunosc 27 varietăţi de culoare dintre care 19 sunt determinate de gene recesive şi 8 de gene dominante. Astăzi, se întâlnesc o gamă largă de culori, ca: negru, maro, gri, albastru, violet, alb. Blana este mai închisă în partea dorsală a corpului, mai ales pe ceafa şi către membrele din spate. Faţa ventrală a corpului are o nuanţă mai deschisă, sur-cafenie. Pe gât, caracteristic, se poate sesiza o pată mică, galbenă sau albicioasă.
Lungimea corpului variază între 28-45 cm, iar cea a cozii este de 11-18 cm. Masa corporală este de 1-5 kg la mascul şi de 0,5-1 kg la femelă.
Comportamentul
Nurcile sunt mamifere carnivore semiacvatice. Nurcile sunt animale extrem de sensibile la stres, femelele putând avorta spontan, în aceste circumstanţe. Nurca duce o viaţă monogamă, săpându-şi galerii pe malul apelor. Înoată şi se scufundă bine. Este un vânător crunt, chiar dacă agresorul este mai puternic. Este un animal carnivor, hrănindu-se cu peşte, insecte, mormoloci de broască, şoareci.
Habitatul
Nutria este raspandită în cea mai mare parte a Nordului Europei, precum şi în aproape toată America (nurca americană), Asia de Nord-Vest, Caucaz şi Siberia de Vest. În Moldova, se întâlneşte în regiunea cursului inferior al Nistrului. În sălbăticie, nutria traieşte, de obicei, în scorburi de copaci, în vizuini sau în galerii.
Creşterea nurcilor
Nurcile crescute în captivitate, în crescătorii, trebuie să beneficieze de anumite condiţii de viaţă. Toată crescătoria trebuie să fie betonată şi prevazută cu un sistem de canalizare. Cuştiile individuale montate pe un cadru metalic, fiecare la un metru înălţime de la platforma de beton sunt acoperite cu o copertină. Cuştile prezintă o dimensiune standard (Lxlxh = 100x36x31 cm). La unul dintre capetele cuştii se amenajează un cuib ce comunică cu padocul printr-un orificiu circular. Cuştile sunt formate din plasă de sârmă. În partea opusă cuibului este prezentă o adăpătoare din aluminiu pentru consum. Întreaga crescătorie este împrejmuită de un gard din plasă, cu o înălţime de 2 metri, 30 de centimetri intrând în beton.
Hrănirea
Alimentaţia nurcilor este alcatuită în proporţie de 60-80% din furaje de origine animală şi restul din furaje de origine vegetală. Furajele de origine animală sunt reprezentate de confiscate de abator, organe (de ovine şi taurine), peşte, lapte şi derivaţi din lapte, ouă, pui în vârsta de o zi, confiscate de păsări de la abator. Acest sortiment se toacă mărunt (circa 5 mm). Furajele de origine vegetală sunt reprezentate de pâine neagră (bogată în complex B), roşii, cartofi fierţi, frunze de salată, de spanac tocate mărunt (circa 1 mm). În hrana nurcilor se vor întroduce, de asemenea, minerale, sare fosfocalcică şi cărbune de lemn. Toate aceste alimente se amestecă în malaxoare speciale şi se administrează circa 300 g/zi/nurca adultă. Nu se pregăteşte hrana decât pentru ziua respectivă. În timpul sezonului rece, hrana se administrează în timpul prânzului, iar în sezonul cald, la sfârşitul zilei.
Viaţa reproducătoare
nurcile se reproduc o singură dată pe an, între 5-25 martie. Raportul de sexe este 1:3;
în perioada de călduri, maturarea ovulului se face în 2-3 serii, la un interval de 6-8 luni;
ovulaţia este provocată de actul sexual şi are loc la 48 de ore după împerechere;
în urma fecundării, începe diviziunea celulară ducând la apariţia zigotului. Acesta coboară în uter, dar nu se implantează, hrănindu-se prin difuziune şi osmoza cu embriotrop (lapte uterin);
nu se formează placenta ca la restul mamiferelor;
dacă se folosesc doi masculi se obţin semifraţi sau semisurori (fraţi vitregi), dar de obicei, se foloseşte acelaşi mascul;
gestaţia durează între 38-78 de zile, cu o medie de 52 de zile;
fătarea se desfăşoară eutocic (fără probleme), în cuibul de fătare, femela dând naştere, în medie, la 4-6 pui (cu o lungime de 5-7 cm şi o greutate de circa 7-9 grame). Puii prezintă canalul auditiv înfundat, sunt lipsiţi de păr, iar ochii sunt lipiţi, deschizându-se în jurul vârstei de 30 de zile. La 50 de zile, părul de vară este complet dezvoltat;
înţărcarea se realizează la 50-60 de zile (circa 2 luni), hrănirea suplimentară a puilor făcându-se după primele 3 săptămâni de viaţă cu un amestec format din ficat şi splină de vită şi ouă fierte.