Codrii româneşti
Scutură frunza pe trenuri,
Şi brumele şesului vin pe fanare.

Semnale melancolice
Cântă cantoanele,
Gările galbene
Cu voiajoare-n crepuri.
Toamna putrezind între poame
Sub coviltire trece pe la bariere,
Spre burguri în cearcăne de bolţi.
Dogari martelează-n podgorii
Ca o incinerare de silvani.
Aud plânsul copilului de fermier la tablă
Învăţând cercul păscut pe alei,
Şi ralul de vânt prin flautele aracilor
Unde se logodeau culegătorii.

(Din „Marea vânătoare”)