Amicul meu, de ani de zile,
Mi-a scris c-ar vrea ca Moş Crǎciun
Sǎ nu-i aducǎ nimic bun,
Fin’cǎ el are-acum de toate
Şi sǎ-i aducǎ de se poate
În sacul lui, câteva…pile;

Eu am primit mesajul clar…
Deci, am fugit la prǎvǎlie,
Am luat un raşpil de cǎlcâie,
O pilǎ de-unghii d-aia finǎ
Şi alte pile, vreo duzinǎ,
Sǎ ştiu cǎ-i fericit mǎcar;

Le-am pus la poştǎ, am plǎtit,
Da’ nu vǎ spun c-am fost luat
La întrebǎri şi suspectat,
Fi’nd scule pentru maţochism,
Mai rǎu chiar, pentru…terorism …
Aşa ceva, n-am pomenit !

Le-am spus atuncea cu mâhnire:
Aceste pile ordinare,
Aici le are orişicare,
Da-n ţara aia minunatǎ,
Cu oameni harnici şi bogatǎ,
Sunt pentru…supravieţuire!